Deoarece în ultima perioadă se discută tot mai intens în spațiul public de avalanșa de fonduri europene adresate redresării economice după criza COVID-19, cred că este util de reamintit regulile și procedurile de bază atunci când sunt acordate granturi pe care Comisia Europeană să le considere ca fiind adecvate gestiunii resurselor europene.
Înainte de toate, trebuie evidențiat faptul că toate metodologiile de management la nivelul granturilor sunt, în practică, aliniate la trei condiții generale:
(i) respectarea principiilor proporționalității, a managementului financiar, a tratamentului egal și cel al nediscriminării;
(ii) asigurarea transparenței, cu publicarea adecvată a apelurilor de proiecte;
(iii) prevenirea conflictelor de interese pe toată durata procedurii de acordare a granturilor;
Transparența joacă un rol cheie în tot procesul de acordare a granturilor. Cele mai frecvente probleme de gestionare a granturilor sunt rezultatul unei comunicări deficitare, mai degrabă decât a ignorării reglementărilor si normelor specifice din domeniu. Chiar dacă România a beneficiat de la momentul aderării la spațiul UE de două exerciții financiare multianuale, în continuare comunicarea reprezintă o lacună structurală în tot procesul de management a fondurilor nerambursabile. Se poate remarca că informația de specialitate ajunge cu dificultate la beneficiari și grupurile țintă. Una este intenția de comunicare și, din păcate, altul este impactul. Când ne referim la impact ar trebui să avem în vedere cu totul alte mijloace de cuantificare decât simpla informare.
Astfel, apelurile de lansare a noilor granturi ar trebui sa fie publicate pe o scară mult mai largă, folosind diverse platforme media, online, radio-TV, și implicând expertiză în domeniul comunicării pentru a face fezabilă translatarea corespunzătoare a informației către grupurile țintă. In felul acesta se poate asigura o mai buna diseminare și informare a oportunităților de finanțare la cât mai mulți potențiali beneficiari. Consider ca implicarea structurilor de specialitate, cu background relevant în comunicare, va reprezenta un factor mai mult decât esențial pe viitor în eficientizarea procesului de management a finanțărilor europene. Manipularea informațiilor si generarea de „fake news-uri”, cu efecte de decredibilizare a actului administrativ, reprezintă o provocare în toată Europa, nu doar Romania, iar mijloacele cele mai eficiente de combatere sunt tot cele care provin din zona comunicării și transparenței.
Totodată, sistemele de acordare de finanțări sub forma de granturi trebuie să fie enunțate într-un cadru legal și de reglementare, bine definit și transparent la nivelul entității care gestionează aceste mecanisme. Aceste entități, sub denumirea lor de autorități de management, sunt cele care stabilesc clar politicile, procedurile, responsabilitatea și controalele aferente pentru a se evita dezangajari, intreruperi de plați sau chiar renumitele corecții financiare. Managementul riscurilor este unul dintre cele mai importante standarde de control intern managerial aprobate prin OSGG nr. 600/2018. Acesta prevede că fiecare entitate publică are obligația de a analiza sistematic, cel puțin o dată pe an, riscurile legate de desfășurarea activităților sale, să elaboreze planuri corespunzătoare în direcția limitării posibilelor consecințe ale acestor riscuri și să numească responsabili pentru aplicarea planurilor respective. De altfel, chiar și la nivelul beneficiarilor de granturi trebuie să se asigure îndeplinirea cerințelor minime de control intern, contabilitate și audit extern pentru o mai bună siguranță în implementarea proiectelor finanțate din bugetul european.
Un alt aspect de o reală importanță este cel privitor la dezvoltarea unor instrumente de monitorizare a proiectelor atât în faza de implementare, respectiv raportare și verificare, dar și pentru etapa post-implementare unde se impune asigurarea realizării indicatorilor de sustenabilitate. Se observă o concentrare masivă a eforturilor de contractare a resurselor nerambursabile și strict implementare a acestora pe perioada contractului de finanțare. Optica ar trebui să se schimbe în viitor pe ceea ce înseamnă generarea de valoare adăugată, în special după finalizarea perioadei de implementare, altfel granturile își vor dovedi ineficacitatea. Nu spun că ar trebui să ne îndepărtăm de la schemele de granturi, ci mai degrabă să începem să reflectăm asupra nivelului de dependență în special pentru proiectele de infrastructură unde există prea multe cazuri cu indicatori de durabilitate care au eșuat. Aici cred că instrumentele financiare vor juca un rol important pe termen lung, fiind mult mai viabile in asigurarea performanțelor de rezultat, asta și pentru că proiectele trebuie să dovedească constant maturitatea lor din punct de vedere financiar.
Capacitatea administrativă la nivelul autorităților de management corelată cu gradul de implicare a societății locale și mediului de afaceri, prin proiecte ce pot genera valoare adăugată la modul real, vor reprezenta pilonii de bază pentru reușita și/sau eșecul relansării economice mult așteptată.
Mircea Nicolae Cotoros, Managing Director, Patara Advisory Services